La varsta de doi ani, copilul nostru a fost diagnosticat cu tulburare din spectru autism, o veste greu de acceptat pentru noi parintii.
Primele semne au aparut inca din primele luni de viata. Nu-i placea sa stea leganat in brate, adormea destul de greu si plangea mult timp. Dupa un timp a inceput sa fie selectiv la mancare, nu manca carne si nici mancarea ce avea culoarea rosie. Avea o anxietate puternica, nu reuseam sa mergem la restaurant sau la hotel. De multe ori a trebuit sa ne intoarcem acasa. La schimbarea anotimpurilor ne-a fost tare greu sa il convingem ca vara trebuie sa poarte pantaloni scurti si tricou, iar iarna sa poarte haine groase. Emotiile nu le intelegea, daca ma vedea trista nu stia cum sa reactioneze. Din pacate avea si o intarziere a limjalului, la varsta de trei ani spunea foarte putine cuvinte. Cand mergeam in parcuri, se aseza in leagan si imediat se dadea jos, nu avea rabdare deloc.
Am incercat sa il introducem in colectivitate la o gradinita de stat dar din pacate nu s-a putut acomoda si l-am inscris la o gradinita privata. La inceput copii l-au marginalizat, dar cu ajutorul educatorului a inceput sa se acomodeze.
De cand a primit acest diagnostic am inceput terapia si am lucrat foarte mult impreuna. Ne-am organizat noi, parintii si totodata am organizat si camara copilului. Am cumparat o biblioteca, cutii si am asezat toate jucariile sus astfel incat copilul sa nu aibe acces la ele. Pot spune ca am inceput sa ne jucam responsabil.
Am grupat jucariile ( de exemplu care sunt pentru dezvoltarea limbajului, jocuri de sortare, lectura, pictura, jocuri de rol, jocuri cu sunete, jocuri pentru dezvoltarea mirosului, jocuri pentru dezvoltarea simtului tactil, jocuri pentru dezvoltarea motricitatii, jocuri pentru dezvoltarea concentrarii, jocuri pentru dezvoltarea creativitatii, etc).
Avem trei ani de cand am inceput terapia pot spune ca se vad schimbari, este pe drumul cel bun. Acest lucru presupune o implicare permanenta ,terapeuti care iubesc meseria, respectarea recomandarilor lor, activitati impreuna acasa si in aer liber si binenteles dragostea noastra enorma. Cu cat se incepe mai devreme terapia, cu atat sunt sanse mai mari sa crestem un copil independent. Daca simtiti ca ceva este in neregula cu copilul dvs. adresati-va unui medic specialist.
In urmatoarele articole am sa va descriu activitatile pe care le petrecem impreuna si va invit si pe voi sa scrieti ce jocuri ii ajuta pe copii vostri.